miercuri, 17 februarie 2021

 
                     
                     Rămâi

Amurgul se-așază pe scaun
o pasăre zboară spre cer
respir clipa mea de durere
pe palme țin focuri de ger
În lacrima vieții târzie
povestea mea se-nfășoară
privesc peste cuiburi de cuci
cenușa legată cu sfoară
 
Din vânturi aleg depărtare
pe suflet îmi scriu cu tăcere
iubirea prin nori mă privește
mai am prima ta mângâiere
Lumina sub mărmuri se-ascunde
dau frunzele ei într-o parte
să văd ochii ei ca rubinul
și raza ce calcă pe moarte
 
Cu alge de piatră și apă
mă leg de speranță și mare
fântânile lumii răsună
în lacrimi duc munții de sare
Nisipul cu aripi de vânturi
mi-a luat orizontul privirii
Iubito, rămâi glasul meu
tu ești universul iubirii

7 comentarii:

                           Ceasul vieții Liniștea mă vinde nopții, dar prin ramuri de poveste, Mă-nvelesc cu șoapta Lunii, adormită la ferea...