Rămâi

Amurgul se-așază pe scaun

o pasăre zboară spre cer

respir clipa mea de durere

pe palme țin focuri de ger

În lacrima vieții târzie

povestea mea se-nfășoară

privesc peste cuiburi de cuci

cenușa legată cu sfoară

 

Din vânturi aleg depărtare

pe suflet îmi scriu cu tăcere

iubirea prin nori mă privește

mai am prima ta mângâiere

Lumina sub mărmuri se-ascunde

dau frunzele ei într-o parte

să văd ochii ei ca rubinul

și raza ce calcă pe moarte

 

Cu alge de piatră și apă

mă leg de speranță și mare

fântânile lumii răsună

în lacrimi duc munții de sare

Nisipul cu aripi de vânturi

mi-a luat orizontul privirii

Iubito, rămâi glasul meu

tu ești universul iubirii